Februarie 06, 2011

Interviu realizat de Dionis Cenusa

Interviu cu Doru Petruti despre “deficientele” sondajelor din R.Moldova

Interviu cu Doru Petruţi, directorul executiv al Comapaniei sociologice „IMAS”, realizat de politologul Denis Cenușă pentru portalul de știri HotNews.md.

Dedic acest material in primul rand realizatorilor “exit-pollurilor” din 28 noiembrie, ziua alegerilor parlamentare anticipate din R. Moldova.

Mai jos o prima intrebare, dar extrem de esentiala, care nu a fost inclusa in versiunea interviului publicata pe HOTNEWS.MD.

Denis Cenuşa: Din toate sondajele realizate în R. Moldova, datele prezentate de IMAS sunt cele mai exacte. În opinia Dvs., de ce există diferenţe dintre rezultatele sondajelor? Care sunt motivele?

Doru Petruţi: Înainte de a compara rezultatele propriu-zise ale mai multor sondaje, ar fi mult mai util să ne uităm pe câţiva parametri tehnici ale sondajelor. Unul dintre ei ar fi eşantionul, calitatea eşantionului extras. Recent, am văzut sondaje realizate chiar pe un volum mai mare decât în cadrul Barometrului de Opinie Publică, care constituia 1500 de chestionare, ce includea doar pe 65 de localităţi din ţară. Aceasta ar însemna o concentrare foarte mare de chestionare pe localităţile rurale. Să spunem că ai o localitate rurală cu 40 de chestionare realizate. Se ştie că populaţia satelor este în general mai omogenă. Iar dacă nimereşti într-un sat cu cele 40 de chestionare, iar satul respectiv are o anumită culoare politică, extrapolând acest lucru, multe din cele 40 de chestionare vor fi cu intenţie de vot în favoare partidului X, spre exemplu PPCD. Sigur, aceasta înseamnă 3-4% din eşantion, ceea e este destul de mult. Totodată, asta nu înseamnă că acest partid ar putea obţine la nivel naţional – 3-4%. Se ştie că un eşantion este cu atât mai bun, cu cât este mai împrăştiat, cu cât ai mai mult în eşantionul respectiv. În astfel de sondaj, cu 1500 de chestionare, trebuia să aibă loc în undeva 90 de localităţi. Şi de aceea, asemenea parametru oferă calitate datelor, calitatea preciziei estimării.

Dacă e să comparăm cu BOP-ul, care deobicei se face pe 70 de localităţi, cel mai recent s-a făcut pe 82 de localităţi, cu încercarea de a plusa puţin ca să câştigăm din perspectiva reprezentativităţii. Astfel, într-un fel arată un sondaj de 1000 de localităţi şi în alt mod arată un sondaj care estimează pe 100 de localităţi – precizia în cele două cazuri este diferită. Alte lucruri care trebuie privite când se compară două sondaje este formularea întrebării.

Am văzut sondeje cu întrebări despre Uniunea Europeană, formulate de-a dreptul tendenţios. Locul întrebării în chestionar, construcţia psihologică a chestionarului. Una e să pui o întrebare despre Guvern şi ce înseamnă satisfacţia faţă de guvernarea X sau Y la începutul chestionarului. Altceva e sa intrebi cât de mulţumiţi sunteţi de Guvern după un set de întrebări despre corupţie, învăţământ, spitale, calitatea drumurilor, întrebări la care se obţin deobicei raspunsuri mai negative. Sigur, răspunsul va fi „foarte nemulţumit”. Există efectul de contaminare a întrebărilor în acest caz. Nu exclud nici factorul uman sau perioada de realizare. Îmi vine greu să cred că unele companii din ţară, mai ales în perioadă electorală, pot să facă 1500 de chestionare timp de 9 zile. Este foarte greu. Creşte rata de refuz în perioadele electorale.

Depinde şi numărul de chestionare pe care le face operatorul, există sau nu un efect de operat pe rezultate. Astea fac parte din analize de tot felul, pe care nu ştiu, dacă companiile de profil le efectueaza. Compararea rezultatelor, din perspectiva profesiei pe care o am, e ultimul lucru la care mă uit. Spre deosebire de mass-media care îl face în primul rând, pentru mine e ultimul lucru pe care îl fac. Adică să mă uit care sunt rezultatele şi să le compar. Ideea este să compari şi aşa şi se face – să compari datele care provin de la aceeaşi companie, făcute pe aceeaşi metodologie, cu care lucrează în principiu aceleaşi persoane, ceea ce face mai simpla observarea tendinţelor. Nu pot exclude că există diferenţe între sondaje cauzate de factori externi, de presiuni puse de partide sau diverşi actori politici. Se discută mult şi despre asta, dar lucrurile astea ar trebui până la urmă şi dovedite. Oricum testul final sunt alegerile, rezultatele înregistrate la alegeri.

In continuare, interviul publicat pe HOTNEWS.MD:


Denis Cenuşa: În general, rezultatele sondajelor trebuie să vizeze partidele. Or, partidele ar trebui să examineze rezultatele sondajelor. Cum credeţi partidele fac acest lucru, în ce mod acestea folosesc rezultatele şi cât de eficiente sunt acestea în utilizarea rezultatelor?

Doru Petruţi: Da, absolut. Iar la acest capitol, în capul listei aş trece Partidul Comuniştilor din Moldova, care după parerea mea interpretează şi analizează la modul cel mai profesionist rezultatele din sondajele socio-politice. Sigur, aici există o diferenţă dintre ceea ce se declară pe scena politică sau ceea ce cred ei de fapt. Aici este un joc pe care puţin nu îl înţeleg.

Denis Cenuşă: Vă referiţi la trucarea rezultatelor sau la interpretarea lor eronată?

Doru Petruţi: Nu, mă refer la interpretarea publică a rezultatelor de către partide. Într-o anumită limită este normal ca un partid să vină şi să atace sondorul sau casa de sondaje, sau persoana, sau să lanseze tot felul de zvonuri. Cred că ar fi o premieră absolută, când un actor politic va declara în public: “Da, noi am scăzut cu 10% în sondaj. Structurile din teren ne sunt afectate. N-avem resurse financiare şi probabil vom lua foarte puţine voturi.”. Sigur, nu vom auzi astfel de reacţii.

Vă pot confirma şi din discuţiile cu reprezentanţii partidelor politice. Ei declară ceea ce trebuie să declare, dar nu neapărat ceea ce cred. Sigur, rezultatele sondajelor, în funcţie de cine sunt realizatorii, sunt luate foarte mult în serios. Şi asta ţine şi de un anumit nivel de cultură politică. E o regulă în R. Moldova, ca cei de primele locuri să-şi atribuie succesul şi meritele pentru munca depusă, în comparaţie cu cei care iau 3, 4, 5% sau cei care nu trec pragul electoral să atace foarte mult casa de sondaje.

După fiecare sondaj, dintâi se atacă casa de sondaje, directorul acesteia ş.a.m.d. De fiecare dată, actorii politici încearcă să arunce vina, pe factorii externi. Din punctul lor de vederea, totul se întâmplă din cauza altcuiva şi nu a propriei lor activităţi. Din păcate, asta spune ceva despre cultura politică din ţară. În loc să se discute produsul şi sondajul, se discută de fiecare dată despre realizator, despre tot felul de scenarii, care posibil există uneori. Dar vă garantez că în cabinetele partidelor se discută foarte mult şi pe conţinutul propriu-zis al datelor, despre tendinţe, comparaţii faţă de măsurătoarele pe care partidele le au.

Denis Cenuşa: Din asta rezultă că cei care iau mai puţine voturi sunt mai puţin eficienţi, faţă de cei care iau multe voturi, spre exemplu ca PCRM, şi sunt reprezentaţi în sondaje?

Doru Petruţi: Referitor la eficienţa partidelor – lucrurile sunt foarte diferite, pentru că partidele diferă foarte mult în ceea ce priveşte eficienţa şi viteza cu care se transmit mesajele de la centru din Chişinău, până în satul X. Aici, unele se bazează foarte mult pe mass-media, pe puterea pe care o au mijloacele de informare în masă. Alţii se bazează pe un „network” foarte eficient, care transmite rapid mesajul de la Chişinău până la un magazin din satul Sărata Galbenă.

Denis Cenusa: Reiesind din rezultatele sondajelor, cum credeti situatia politica din R. Moldova se va mentine, va fi la fel ca anul trecut sau vom avea schimbari si care vor fi acestea?

Doru Petruti: Avem un electorat foarte reactiv. Practic, pe ultimele doua saptamani de campanie absolut decisive. In aceasta perioada se hotarasc aproape 15-20% din electori. Chiar spre ultimele 2-3 zile exista un procent mare de persoane care se decid. La fel si Barometrul de Opinie Publica are rezultate diferite pe prima perioada. Situatia s-a schimbat dupa ce PLDM si PDM au inceput munca in teren intr-un ritm mult mai sustinut, fapt reflectat si in sondaje.

Cred ca sunt importante trendurile inregistrate si asta o constat in mai multe sondaje. Se observa ca PCRM regreaseaza putin, in termenii intentiei nete de vot. Dar discutii pot fi pe fiecare partid, pe fiecare procent. Un lucru este clar, PCRM regreseaza. Aceasta tendinta a fost aratata in sondaje, dar ei au intotdeauna un nucleu de electorat mic. Pe langa aceasta, comunistii mai au un segment mic de alegatori care nu declara, dar care probabil se vor afirma la alegeri. Ei au intotdeauna la dispozitie 2-3% din electorat, care din frica, din jena, fie din alte motive, nu declara ca voteaza cu partidul respectiv, dar o confirma la alegeri. Oricum insa trendul la PCRM este descendent. Incerc sa spun ca PCRM are un potential putin mai ridicat decat arata sondajul, dar nedemonstrat pe fondul fricii sau a subestimarii pe partea de declaratie a unor electori.

PLDM si PDM sunt partidele care au cea mai buna activitate in teritoriu, in mediul rural. Insa exista un fenomen pe care l-am vazut si in alte tari, ma refer la situatia din Romania cu mai multi ani in urma, cand electoratul rural a facut o trecere spre putere, o trecere mecanica. Astfel, electoratul de stanga, „psd-ist”, dupa ce puterea a fost castigata de partide liberale, liberal-democrat, o partea din ei, chiar jumatate, de pe stanga esichierului politic s-au trezit liberali, liberal-democrati. Este vorba despre o solidaritate mecanica care se intampla. Acest tranfer noi l-am simtit in datele Barometrului de Opinie Publica. E adevarat proportiile nu sunt atat de mari.

Sunt persoane care inca au incredere in PCRM, continua sa il considere pe Voronin figura cea mai reprezentativa de pe scena politica, cel mai autoritar. Dupa aceasta insa urmeaza urmatorul tip de discurs: „Puterea a fost a comunistilor, dar acum sunt altii, sa vedem ce pot face acestia”. Pe langa aceasta, sunt tot felul de confuzii in sectorul rural, ceea ce ne spune foarte multe despre cultura politica diferita si despre nivelul de informare.

Operatorii nostri s-au intors cu foarte multe exemple legate de perceptia in mediul rural, chiar indata dupa ce un partid isi deruleaza o campanie electorala intr-o anumita localitate. Astfel, la intrebarea cu ce partid votati,  respondentii raspund ca voteaza cu „trei trandafiri”; ce partid reprezinta acest simbol? Raspunsul este PLDM; pe cine il aveti in vedere? Raspunsul este Marian Lupu.

Alt exemplu: ati fost la referendum? Raspunsul este „Da”, dar nu stiu cine a fost ales presedinte dupa asta. Asemenea rezultate se intalnesc foarte des. Daca vrei sa urmaresti o coenta la anumite segmente de electorat, la capitolul incredere in politician, in partidul care poate rezolva problemele, sau in ce priveste intentia de vot, de mult ori firul lor logic este altul decat al nostru. Aici vorbim despre chestiuni specifice, observate in Gagauzia, sudul tarii, in anumite localitati izolate. Astfel, sunt localitati in care nu se cunoaste care este presedintele actual, nemaivorbind de presedintii tarilor vecine. Sunt persoane care cred ca in Romania presedintele este Ion Iliescu, iar in Rusia – Putin.

Din acestea considerente, trebuie sa se inteleaga cat mai bine si mai repede ca acesta este o parte din electorat, care nu numai ca traieste aici, dar si mai merge la vot.

Denis Cenusa: Conform trendurilor s-ar putea ca anumite partide sa ne aduca surprize, sa treaca pragul electoral?

Doru Petruti: Pe marginea partidelor mici este o alta discutie. Dincolo de procentele inregistrate, as da o alta interpretare procentelor obtinute de partidele mici, conform sondajelor. Pana acum in sondaje aveam o concentrare a procentelor spre partidele din Parlament, spre cele care aveau vizibilitate, sau care creau un eveniment foarte important. In general, intentia de vot era indreptata spre cele 4-5 partide din Parlament. Acum avem o pleiada intreaga de raspunsuri catre partide mici, care acumuleaza 0,8, 0,1% sau 0,3%, fiind mai multe optiuni de raspuns. Daca este sa ne uitam pe rezultatele de la alegeri, vedem ca undeva 15-20% se redistribuie, deci, acestea sunt voturi pierdute. Sondajele arata vreo 3-5% pentru partidele mici. Daca vom accepta ipoteza ca ele vor primi 15-18%, atunci cifrele din sandaje oferite lor vor fi mai mari. Aceasta este un lucru important, ce trebuie sa fie luat in calcul. Deoarece aceste procente se vor acumula de la indecisi, din scorurile mari, pe care partidele care trec pragul electoral le au.

Vorbind despre candidatii independenti, exista unul dintre ei care probabil va obtine destul de multe voturi pe Chisinau.

Denis Cenusa: Va referiti la Gabriel Stati?

Doru Petruti: Da. In acest caz ar fi util un sondaj pe Chisinau, pentru a vedea care este potentialul candidatului respectiv, pe o arie foarte restransa. Si acestea, este un lucru specific pentru piata electorala din R. Moldova, vorbind de partidele care nu au distributie uniforma in teritoriu. De aceea, este greu de prins aceste momente prin intermediul sondajelor largi. Daca candidatul are „palcuri” de alegatori in anumite localitati, din cauza limitelor sondajelor, acestea de multe ori nu pot fi cuprinse in sondaje. Totodata, aceste „palcuri” nu pot oferi partidului posibilitatea sa ajunga in Parlament. Dupa parerea mea, partidele care ar avea sanse reale sa treaca pragul electoral, ar trebui totusi sa apara cu 3 sau 4% la suta si in sondaje, daca ar avea o putere si o distributie relativ uniforma.

Totusi, sa nu uitam ca sondajul masoara optiunile de vot pana in data de 7 noiembrie, iar de acolo pana la alegeri mai sunt 3 saptamani. In aceasta perioada de timp se pot intampla diferite lucruri. De asemenea, sunt diferite lucruri care se intampla in teren. Nu trebuie sa uitam de asemenea ca sondajele pot masura declaratii, dar nicidecum nu frauda electorala, sau tendinta anumitor partide de a cumpara voturi.

Denis Cenusa: In conditiile descrise de Dvs., ati putea sa ne spuneti care va fi soarta AMN, a carui trend este cel mai negativ comparativ cu celelalte partide prezente in fostul Parlament?

Doru Petruti: Sondajele de dupa luna iulie 2009 au aratat o scadere constanta a AMN. Iar acum, toate sondajele, cu exceptia celui realizat de Asociatia Sociologilor, au aratat ca AMN este mult sub pragul electoral, adica nu mai are puterea respectiva. Aceasta reiese si din rolul jucat de acest partid in actuala alianta. Putem spune ca aceasta formatiune a fost cea mai putin vizibila, cea mai putin incisiva. Practic, ministerele conduse de reprezentantii acestui partid s-au confruntat cu probleme destul de mari. De asemenea, acest partid a cunoscut migratii ale unor filiale intregi, care au declarat ca adera la un partid sau la altul, iar cei care nu au declarat vor vota la fel altfel. Aici, lucrurile trebuie privite intr-un context mai larg. Nu spun ca acest partid nu ar putea trece de pragul electoral. Sunt trei saptamani in care fiecare partid ia masuri in functie de rezultatele sondajelor, chiar daca declara altceva. AMN este dupa parerea mea un partid care nu are mesaj.

Denis Cenusa: Posibil, mesajul lor este mai slab auzit decat celelalte?

Doru Petruti: Da, desigur. Situatia lor este legata si de eficienta pe partea de comunicare. De 5-6 ani, de cat timp sunt in Moldova, din partea acestui partid nu am auzit nimic altceva decat o pozitionare anti-comunista. Nu are caracteristicile unui partid. Este un fel de „adunare”, care nu spune concret ce o sa faca. In afara de niste promisiuni, absolut desantate, nu se intampla mai nimic. Voturi nu pot fi in cazul in care vii cu un slogan si cu o campanie, care spune ca „Noi ne facem datoria, voi vedeti-va de treaba, ca noi oricum avem alta treaba”. Imi este greu sa vad care ar fi „draive-ul” sa votez un partid, care cu exceptia unei singure personalitati, a d-lui Osipov, toti ceilalti par a fi copia fidela a d-lui Urechean, un tip bonom care incearca sa impace toata lumea si cam atat.

Denis Cenusa: Vorbind despre atitudinea partidelor, a politicienilor fata de sondori, casa de sondaj, si amintintu-ne de declaratiile facute anterior de Dvs. in contextul altui sondaj, referitor la exercitarea anumitor presiuni, vroiam sa intreb cine le-a exercitat la acel moment si daca au existat presiuni in timpul realizarii Barometrului de Opinie Publica? Сare sunt scpurile urmarite de acesi care exercita presiuni?

Doru Petruti: Voi incepe de la reactiile legate de Barometrul de Opinie Publica, care au fost de asemenea pe o paleta larga coloristica, de la reactii umoristice asemanatoare celor din partea PCRM. Astfel, reprezentantul acestui partid, Dodon, a spus in gluma ca sondajul s-a efectuat in randul simpatizantilor AIE, bucurandu-se ca chiar si in randul acetora PCRM are un nucleu important de alegatori.

Denis Cenusa: Ati putea exemplifica cea mai grava forma de reactia fata de sondajul realizat de IMAS?

Doru Petruti: Cea mai grava este reactia dlui Presedinte interimar, care vrea sa propuna dupa alegeri, mai mult, chiar este hotarat sa interzica sondajele in perioada de campanie electorala, ceea ce ar insemna vreo doua luni fara sondaje facute public. Dupa parerea mea, aceasta este un lucru extrem de grav, care va aduce Moldova in randul tarilor africane, pe care, probabil, domnul presedinte le considera tot democratice. Vorbesc la modul cat se poate de serios. In lume sunt putine tari, unde restrictiile sunt in general  2, 5 sau 7 zile, iar alte cateva tari au interdictii de cateva luni.

Denis Cenusa: Care este motivatia dlui presedinte interimar, Mihai Ghimpu?

Doru Petruti: Dnul presedinte la fel ca si alti lideri politici interpreteaza la modul neprofesionist datele sondajelor, un mod bolnavicios si neproductiv si chiar distructiv pentru propria formatiune. In acest caz este vorba si despre cultura politica, legata nu doar de dl Ghimpu, dar si de alti lideri politici. Aceasta caracterizeaza nivelul clasei noastre politice. Sondajele sunt un fel de horoscop, pe care ei le citesc dimineata. Spre deosebire, de cazul nostru, nu l-am auzit nici pe presedintele Obama sau pe Tony Blair sa discute despre compania de sondaje, sa spuna ca Gallup este cumparata s.a.m.d. In acele tari reactiile legate de sondaje sunt cum mult mai pozitive. Ei spun „da, situatia actuala este asta, dar ne propunem sa facem asta, vom schimba in partea asta”. De fapt, este vorba de alta cultura. Spre exemplu, 2/3 din deciziile Senatului american sunt fundamentate pe perceptiile care vin de la populatie. In schimb daca ne uitam la noi, vedem un premier care spune in fiecare zi ca nu lucreaza pentru sondaje, dar munceste pentru alte interese. Aceasta este diferenta de kilometri dintre democratia din SUA si cea din R.Moldova, care are si estimare a eficientei si la felul cum se raporteaza la tipul asta de cifre.

Daca e sa revenim la subiectul privind exercitarea presiunilor, atunci trebuie sa spunem ca ele exista intotdeauna. Data trecuta, cand am facut declaratia respectiva, a fost vorba despre un sondaj facut de IMAS in scopuri de vizibilitate si fara comandatar in spate. De aceea, presiunile la care s-a ajuns si felul in care considerau unii actori politici sa se raporteze la asta, ne-a determinat sa nu publicam rezultatele politice. Sa nu uitam ca era un moment important inainte de referendum, de aceea, noi am spus ca nu dorim sa influentam nimic sau ca IMAS sa fie acuzat ca se implica in jocul politic. Pozitia exprimata de noi a fost confirmata si de altii, inclusiv IPP, care au spus ca a existat si exista presiuni, propuneri catre realizatorii de sondaje. Unele case de sondaje probabil le accepta, iar altele spun nu. Acesta este un alt element ce tine de cultura politica. Sunt si studii care spun ca sondajele nu influenteaza optiunile de vot, posibil, influenteaza doar modul in care ele sunt prezentate, manipulate si utilizate de catre mass-media. Aici as face o discutie referitor la sondajele sau datele din sondaje care influenteaza. Propun sa ne uitam si sa vedem cat de neprofesionist si cu un caracter manipulatoriu clar sunt decupate datele din sondaje de catre mass-media. Fiecare trust media prezinta rezultatele dintr-o perspectiva sau alta.

Denis Cenusa: Totusi cine a exercitat presiuni asupra Dvs., e vorba de partide din cadrul guvernarii, partide din opozitie sau partide extra-parlamentare?

Doru Petruti: Noi la acel moment am spus ca nu vom face nominalizari, mai ales acum cand suntem inainte de alegeri. Eu cred ca mai este retinut faptul ca s-a ajuns prea departe. Noi am reactionat la acel moment pentru ca s-a ajuns pana la nivelul retelei de operatori. S-a ajuns pana la momentul cand s-a facut presiuni si au fost intimidati operatori care lucreaza de ani de zile in compania noastra, care ne-au adus chestionarele necompletate si au spus: „dati-ne orice alta tematica, dar numai nu politica, ca sa nu vi le aduc necompletate”. Acest lucru mi s-a parut la acel moment un lucru de o gravitate maxima pentru noi, pentru ca ne afecta activitate nu doar in privinta sondajelor politice, dar si functionalitatea noastra pe viitor. Iar propuneri au fost, la fel cum au spus si cei de la IPP, inca din anii 2000, cand au inceput sa se faca sondaje. Sunt partide mici care solicita sa aiba in sondaje 3-4%.

Denis Cenusa: Partidele mici solicita, dar nu pot exercita presiuni. Totusi, e vorba de partide mai mari care fac presiuni si care au si parghiile necesare.

Doru Petruti: De fapt, cum se intampla cu reactiile de la cele mai umoristice pana la cele mai grave, la fel se intampla si cu presiunile si cu amenintarile, fapt confirmat si de cei de la IPP, precum ca au existat amenintari si la exitpoll. Amenintari de tot felul, afirm la modul cel mai serios si responsabil.

Denis Cenusa: Prin urmare, daca faceti un sondaj si aveti acoperirea unui ONG, foarte notoriu, cum este Institul de Politici Publice, presiunile fata de Dvs. si compania voastra sunt mai mic?

Doru Petruti: Noi suntem in pozitia de executant de serviciu, dupa care inaintam rezultatul unui juriu sau unei companii sau organizatii, care finanteaza sondajul respectiv.

Denis Cenusa: Din asta se poate subintelege ca interzicerea sondajelor, va putea fi clasificata si ca un gen de lezare a intereselor societatii civile, deoarece ei sunt solicitantii sondajelor in perioade de campanie electorala.

Doru Petruti: Absolut, de acord. Democratia inseamna sa ai si libertatea de a interpreta datele de sondaje, asa cum doresti, indiferent de cat de profesionist sau nu o faci. Interzicerea sondajelor nu are nicio legatura cu democratia. Aceasta va incalca dreptul la informare, dreptul de opinie, sa nu uitam si de interesele comerciale ale companiilor, care actioneaza intr-un cadrul legiferat, si nu are nimic comun cu spionajul. Sondajele tin mult de sfera de cercetare, precum si cea academica. Prin urmare, o masura restrictiva de genul asta nu loveste doar in parte de democratie, ci si in interesele comerciale, in partea academica de cercetare, in societate civila, si chiar in propriul electorat.

Denis Cenusa: Trendurile arata ca procentul indecisilor pentru alegeri este destul de mare. Sunt partide care se preocupa de aceasta categorie de alegatori si care sunt acestea? Cum poate fi micsorat acest procent?

Doru Petruti: De indecisi s-a avut grija mare pe tot parcursul guvernarii precedente. Partidele aflate in Alianta, cel putin unul, ma refer la PLDM, cred ca a facut din asta o preocupare centrala, pe parcursul guvernarii. Paradigma PLDM a fost ca „nu mai facem politica ca ceilalti, iesim din acest model”. Uitati-va si la limbajul acestuia care a punctat pe electoratul tanar, cel de pana la 30 ani. Sigur, de multe ori ni s-a aratat ceea ce doream sa vedem, dar nu neaparat realitatea obiectiva. Au fost facute multe masuri pentru electoratul indecisilor, chiar daca uneori s-au facut masuri nepotrivite, pedala nu s-a calcat atat de puternic ca votantii partidului sa se dezamageasca in acesta, spunand ca nu voteaza pentru ca cineva face campanie electorala in plin act al guvernarii. In rest, multe din partide se ocupa de segmentul indecisilor, doar pe ultima 3-4 saptamani sau in ultimele 2 luni.

Denis Cenusa: Votul indecisilor va fi unul decisiv?

Doru Petruti: Daca ne uitam pe rezultatele exitpolurilor din luna iulie, vedem ca plafonul maxim a fost atins de PDM, care a obtinut in momentul respectiv a primit mai bine de 30% din voturile sale in ultimele 3-4 zile de campanie electorala. Democratii veau un 7-8% si au mai primit inca 4 % pe ultima suta de metri. Din acest punct de vedere, jocul este decisiv din punctul de vedere a ceea ce urmeaza dupa alegeri.

Denis Cenusa: Dar votul indecisilor are vreo semnificatie pentru partidele mici sau candidatii independenti?

Doru Petruti: Aici sansele sunt greu de estimat. Chiar din dezbaterile publice vedem candidati si partide care au suprapuneri de mesaje teribile. Spre exemplu, de orientare pro-rusa sunt cel putin 4 partide. Sunt foarte multe suprapuneri, iar aceste voturi se vor risipi si se vor marunti, impartindu-se intre 3-4 partide. Sunt alte partide care prin mesaj si prin strategie exclud peste 90% din electorat. De exemplu, PNL vrea unirea cu Romania, in conditiile in care acest mesaj a demobilizat electoratul inclusiv la referendum, stiindu-se ca si curentul majoritar nu este acela de unire cu Romania. Populatia nu vrea unirea. Desigur exista un segment, care potrivit estimarilor este de 7-10%, ce poate fi regasit in dreptul PL si a PNL. Mie insa mi se pare aceasta optiune de-a dreptul sinucigasa din punct de vedere politic. Or, un slogan trebuie sa atraga o sfera foarte larga de electorat, iar prin asemenea slogan se ingusteaza marja de actiune foarte mult.

Denis Cenusa: Sunt foarte multe partide care folosesc in mesajul sau elemente religioase, in conditiile in care sondajele arata ca 80% din respondenti nu sustin ideea implicarii bisericii in treburile politice. Cum credeti de ce partidele fac acest lucru si care sunt partidele care folosesc asemenea mesaje?

Doru Petruti: Ati atins un punct foarte important. Este primul an cand institutiile presedintelui, guvernului si parlamentului, au inregistrat o redresare sub aspectul credibilitatii. Aceasta este pentru prima data cand exista o asemenea imbunatatire pe partea respectiva de imagine. Fenomenul sociologic se explica prin faptul ca exista o reinvestire a increderii care se intampla intotdeauna in timpul campaniei electorale si imediat dupa alegeri, cand populatia acorda mai multa incredere, are sperante in noua putere. Sa nu uitam ca in noiebrie sau octombrie anul trecut dupa investirea actualului guvern s-a petrecut acelasi fenomen, dar cu o cocoasa foarte mare de asteptare si optimis. Acum aceasta este putin mai temperata. Traiectoria insitutiilor principale ale statului trec prin asemenea evolutii. Inata dupa alegeri aceasta creste, iar pe parcursul mandatului credibilitatea coboara. Reinvestirea de incredere are tendinta sa se aplatizeze in R. Moldova, ca urmare a deselor campanii electorale si a exercitiului electoral.

Pe langa aceste institutii, o traiectorie care reflecta evenimentele de pe scena politica, dar si implicarea bisericii in politica, o are institutia bisericii. Ne obisnuisem la biserica cu procente de incredere de peste 80-84%. In sondajul actual vedem insa ca biserica pierde vreo 8-9% si ajunge la 72-73% credibilitate, in conditiile in care 80% de intervievati spun ca biserica nu ar trebui sa se implice in politica. Analiza mai profunda arata ca sanctionarea bisericii se petrece mai mult in orasele mari si mici, adica in municipii si orasele mari din republica, unde probabil nivelul de informare este mult mai ridicat, si perceptia implicarii bisericii in politica este mult mai pregnanta. In acest caz se sanctioneaza institutia, prestatia, si jocul asta neclar, pe cand segmentele oraselor mici si cele din mediul rural inca raman cu imaginea tradiotionala a bisericii cu o credibilitatea semnificativ mai mare. Eu cred ca trendul descrescator pentru biserica este rodul concret al actiunilor intreprinse de patriarh, care de pe scena bisericeasca a rtecut pe cea politica, chiar prin intermediul billboarduilor. Iar reactiile ulterioare sunt usor tardive, pentru ca odata ce apare un actor politic cu patriarhul, nu ai ce declara, lucrurile sun evidente.

Denis Cenusa: Si o ultima intrebare referitor la doua limbi de stat in R. Moldova. Sondajul arata in jur de 40% din respondenti care se pronunta in favoarea acestei idei. Ati putea sa ne descrieti profilul acestor respondenti? Si care sunt partidele care ar fi partidele tentate sa foloseasca optiunea respecticva?

Doru Petruti: Intr-adevar sunt aproape 40% din intervievati care opteaza pentru 2 limbi de stat. Prima constatare este ca acest procent depaseste cu mult, sau chiar dubleaza, procentul grupurilor etnice. Adica, intrece cu mult procentele adunate ale rusilor, gagauzilor, ucrainenilor, bulgarilor etc. Este o chestiune care tine de functionalitatea unei societati. Chiar dar daca e o tema senzitiva va trebuie sa fie luata in calcul la modul cel mai serios, pentru ca este un element care contribuie la functionalitatea societatii. Nu poti aborda o persoana sau grupuri de persoane care au vorbit pana acum numai in limba rusa, plasandu-le la marginea societatii sau excluse din ea, pe criterii lingvistice. Din pacate am vazut si in cazul acestei guvernari abordari mai degraba distructive: „schimbam limba in cinematografe, facem ca si canalele TV sa aiba difuzare numai intr-o anumita limba”. Trebuie sa pornim de la lucruri absolut concrete. Si mai nou, ma uit la tinerii ca vorbesc doar limba romana si resping de-a dreptul limba rusa. Dar pe de alta parte, in 2-3 ani ajung pe piata muncii, unde fara limba rusa nu te poti descurca, nu poti performa la nivelul la care ai avea nevoie, cu atat mai mult, ca sunt companii unde limba este un criteriu de angajare, unde s-ar putea sa vorbesti doar limba rusa.

Modul extremist de a pune problema de multe ori a fost chiar de Guvern. Or, pana in ziua de astazi nu reusim sa mergem la filme subtitrate in limba romana si aici situatia este complicate, fiind implicate si chestiuni comerciale. Problema consta in faptul ca sunt doua pozitii de forta de pe care se discuta si nicio alternativa intre ele, iar actuala guvernare nu a dat semnul ca pregateste o costuctie coerenta si functionala sub acest aspect. Sigur, mass-media a scos in evindeta tot felul de fenomene. CU toate acestea, lucrul dat este important si trebuie gandit la modul functional si trebuie depasite discutiile sterile purtate la nesfarsit legaet de denumirea limbii. Asta e optiunea populatie de a avea doua limbi de stat. Aproape jumatate din ei considera ca acest lucru nu ar fi destructiv. Totodata, exista un segment de populatie este foarte reactiv si reactioneaza foarte emotional. In opinie, daca lucrurile ar fi fost puse pe un fagas pozitiv, toate partile ar avea de castigat.

Tag-uri: doru, interviu
TOP ARTICOLE

Ianuarie 23, 2012

Prostituţie şi/sau prostie reprezentativă

 

Neavînd o Asociaţie a Sociologilor care să îşi vadă de treburile prevăzute în statut (dar care...

August 23, 2013

Imbecilul "Altcineva"


La cîteva săptămîni după moartea celor 8 tineri pe Şoseaua Munceşti, mă întreb dacă societatea ...