Noiembrie 14, 2011

După 20 de ani …

Poate vă aşteptaţi la o super analiză sociologică, la comentarii precum celor de la emisiunea cu acelaşi nume de la Pro TV …
 
Una din ideile de bază ale acestui blog e de a observa lucrurile simple, cele care ne înconjoară, să le trăim cu şi prin cei care ne înconjoară. Nici cînd scriu nu scap de parantezele deschise şi uitate deschise. La facultatea unde predau şi unde studenţii mă numesc Profesor în ciuda insistenţelor mele de a-mi pronunţa doar prenumele, tinerii jurnalişti mă învaţă să scriu ceea ce observ, iar eu îi învăţ să observe ceea ce scriu. Asta a fost paranteza – după cum vedeţi, mai voluminoasă decît era cazul.
 
După 20 ani … am primit un mesaj de la una din prietenele copilăriei, cu care am crescut. Fără acordul ei reproduc mai jos un mesaj curat, plin de omenesc:
Nu ştiu dacă mă mai ţii minte … sunt Moni, din Baia Mare (România) din blocul cu bunica ta, unde am crescut cu toţii. Dorinţa mea era să ne strîngem pe data de 30 mai în Baia Mare la nunta mea - noi, adică tu, Mara, Tünde, Atti (toţi suntem împrăştiaţi prin multe ţări). 20 de ani au trecut atît de repede că nici nu îmi dau seama. Eu, de multe ori, m-am gîndit la voi şi la anii de joacă.
 
După 20 ani … mi-am cumpărat o bicicletă. În copilărie, puteam alege între bicicleta Pegas şi a mă uita după cei care aveau Pegas; nu aveam voie să depăşesc ”faţa blocului”, nu aveam voie să cad sau să mă julesc, n-aveam voie să merg cu viteză, n-aveam voie să o dau împrumut nimănui. După 20 de ani … pe bicicletă fiind, am realizat că nimeni nu-mi interzice nimic şi astfel m-a străpuns un mare dor de bunica mea cu toate grijile ei exagerate. Mi-a mai lipsit ceva – azi cred că e imposibil să alegi ceva care să te mulţumească după atît de multe criterii utilizate pentru a cumpăra o bicicletă. Azi mi-a lipsit simplitatea şi plăcerea de a cumpăra sau primi o bicicletă care să ia în calcul acel unic criteriu din copilărie, acela de bicicletă pur şi simplu.
 
De la primii paşi pe bicicletă (au fost aproape ca primii paşi dată fiind perioada de la ultima plimbare cu bicicleta) am realizat diferenţele faţă de nesfîrşitele drumuri cu maşina: pe bicicletă te poţi opri fără să fi claxonat, fără să ocupi locul nimănui; poţi simţi aerul, poţi vedea verdele copacilor fără nici un filtru şi, poate cel mai important, vezi oamenii. Le poţi citi paşii, starea de spirit, poţi vedea ce mănîncă stînd pe bancă, poţi să îi auzi, poţi să le simţi parfumul.
 
Pe o bicicletă elegantă, lumea te crede european cînd o laşi în faţa magazinului; eşti apreciat pentru curajul de a o lăsa nepăzită şi eşti perceput ca venind dintr-o lume civilizată, în care pista pentru biciclişti opreşte chiar în faţa magazinului, unde ai parcări pentru biciclete, unde despre gropi se învaţă doar la facultatea de construcţii. Îi ofer salutul meu celui din magazin, iar el amestecă parcă la nesfîrşit un zîmbet cu o mişcare alarmantă a ochilor între bicicleta rămasă nepăzită după vitrina magazinului şi persoana ce-i stătea în faţă. Acest du-te – vino din ochii lui depăşea cu mult viteza celui mai rapid biciclist ce participă la Marea Buclă.
 
M-am întors în parc, scăpasem ceva … m-am uitat la cei pe lîngă care treceam … zîmbeau!
 
După 20 de ani, am văzut oameni zîmbind. Probabil au zîmbit în tot aceşti ani.

Andrei   Noiembrie 14, 2011

Mda... interesanta si asta

Cristina Mihalachi   Noiembrie 15, 2011

După 20 de ani... o să ai la fel de multe de scris... și o să ai la fel de multe de povestit... pentru că viața e plină de un adevarat "frumos""!

mariana   Noiembrie 22, 2011

plin de omenesc si cald acest text. te redescopar. stii, cand mergi pe jos e la fel ca pe bicicleta, cu o singura exceptie - lumea nu te mai priveste ca pe un european si e mult mai simplu sa ii observi tu pe ei si eventual sa le redescoperi zambetele..

juju   Ianuarie 21, 2012

descrieri facute la viteza bicicletei, observatii descoperite in afara masinei, zimbete regasite. O colectie de placeri inedite as spune. Trebuie sa recunosc ca mi-au scapat toate acestea, chiar daca am folosit bicleta ceva timp pe post de mijloc de transport. Cu siguranta, insa, voi pastra in amintire gustul aerului cules din viteza, e ceva cu care nu te poti deprinde. Sau frigul care-ti impietreste miinile. Se merita sa ai un bike, cu siguranta, si tin sa-l felicit pe autor cu aceasta achizitie.

TOP ARTICOLE

Ianuarie 23, 2012

Prostituţie şi/sau prostie reprezentativă

 

Neavînd o Asociaţie a Sociologilor care să îşi vadă de treburile prevăzute în statut (dar care...

August 23, 2013

Imbecilul "Altcineva"


La cîteva săptămîni după moartea celor 8 tineri pe Şoseaua Munceşti, mă întreb dacă societatea ...