Martie 07, 2012

Praguri modificate

În cercul cîtorva prieteni apropiaţi, alegem de multe ori să marcăm sărbătorirea unui număr cît mai rotund de ani. Chiar dacă trecerea este una mai mult fizică decît spirituală, sărbătoritul nu ezită să tragă linia anilor rotunzi (sau pătraţi) şi să facă bilanţuri.
 
Recunosc că mai am destul pînă la 40 de ani, fix momentul ”crizei bilanţului masculin”; cel puţin, cu asta sunt ameninţat. Dar, chiar de-o fi aşa, îmi spun că tot e mai bine decît femeile, aflate parcă într-o permanentă criză de parteneri, iubire, atenţie, pantofi, accesorii, şerveţele umede, şerveşele uscate ...
 
Aşadar, care-i sensul căutat în pragul aniversărilor, ce căutăm de fapt?
 
Cariera este asemenea unui transport care te duce pe drumul ales; nu eşti obligat să mergi cu troleibuzul. Dacă vrei şi poţi, îţi cumperi o maşină şi eşti stăpînul propriului drum, fiind şi responsabil de ceea ce ţi se întîmplă pe parcurs.
Dacă ai ales troleibuzul, accepţi să urci la o anumită staţie şi să mergi împreună cu alţii. Pe unii îi cunoşti, pe alţii îi ignori. Unii fac o pasiune din a merge cu troleibuzul; îşi trăiesc rolul de pasager docil, rebel sau bine adaptat. Alţii transpiră, se sufocă şi caută cît mai repede o posibilă ieşire, înţelegînd că poate au greşit cînd au urcat în acel troleibuz. Unii se întreabă dacă ar putea merge pe două trasee concomitent sau dacă n-ar fi mai bine să coboare într-o staţie ... hmm, cine ştie cît vor aştepta!? Într-un final, ajungi acolo unde sunt nevoiţi să coboare toţi. Nu, eu nu vreau să cobor aici! E pur şi simplu staţia terminus. Destinaţia a fost de fapt drumul în sine şi tot ce s-a întîmplat pe parcurs. Staţia terminus este cea care te eliberează de povara drumului.Traseul s-a terminat. Nu te mai poţi întoarce pentru că nu mai ai timp şi nici forţa necesară să o iei de la un capăt. În schimb, experienţa acumulată îţi poate îndrepta paşii pe cărări şi nu pe drumuri, pe poteci pe care n-ai avut vreodată curajul şi ocazia să le cunoşti.
 
Familia este copacul pe care l-ai sădit şi îngrijit ani de zile. Firav şi expus primejdiilor la început, viguros şi puternic mai tîrziu. Important e să-l păzeşti bine, să nu-ţi taie cineva vreo creangă sau chiar întregul trunchi – după asta, nu mai există viaţă adevărată. Cuvîntul cheie este grija! Curăţă-l de crengi uscate, afînă-i solul de la rădăcină, toarnă-i apă atunci cînd e secetă, într-un cuvînt ... veghează. Îţi va da cele mai preţioase roade, spijin şi umbră pentru tine şi cei care-ţi sunt dragi şi o mare mîndrie în faţa celorlaţi.
 
Personalitatea e cea care îţi dă forţa şi energia. E ca un foc pe care dacă nu-l întreţii, începe să fumege şi se stinge. Dacă s-a stins, nu mai atrage pe nimeni şi nimeni nu mai vine să te vadă. Dacă mocneşte cît de puţin,  pune ceva să ardă! Fă-ţi pasiuni, lasă-ţi mintea şi sufletul să se mistuie, să trosnească constant, să crească. Altfel, cum simţi că trăieşti? Focului îi trebuie aer, deci nu-l sufoca! Unii ard intens şi repede, alţii ştiu intuitiv cînd şi ce să pună pe foc, alţii îl lasă nesupravegheat, iar cei mai mulţi îl lasă pur şi simplu să se stingă. Duşurile reci? Da, doar dacă ai pus undeva departe, într-un loc dosit, un mic cărbune care va reaprinde focul poate cu o forţă şi mai mare.
 
Prietenii sunt ca medicii cei mai buni, sunt rari. E bine dacă îi cunoşti de mult timp; clădeşti încrederea fără de care nu poţi să te vezi cu ei. De obicei, ei te vizitează sau mergi tu în vizită; şi nu neaparat dacă te doare. Ei ştiu să te asculte, să îţi facă bine, să-ţi dea un diagnostic pe care tu nu-l vezi. Ei îţi cunosc istoricul de viaţă, îţi pot face cunoştinţă cu alţi medici „de încredere” pe care îi consideră demni de atenţia ta. Doctorul nu se supără niciodată pe pacient; doctorul şi pacientul îşi cer unul altuia un singur lucru - ascultarea.
 
Banii sunt ca boabele de grîu pe care le macini pentru a face făină şi pîine. Dacă le cari cu tine pe tot drumul,  cu siguranţă unele o să cadă şi le pierzi. Dacă ai mai multe boabe decît poţi duce, le mai împarţi şi altora (?). Din unele pot ieşi spice de grîu pline, dar asta doar dacă ştii cînd şi unde să le sădeşti. Din altele, nu se va alege nimic. Sau, poate îi înveţi pe alţii cum să le sădească astfel încît să dea roade aşa cum tu poţi doar visa. Alteori, poţi rămîne fără boabe şi împrumuţi cîteva de la alţii. Sunt atîtea alegeri şi cu boabele astea de grîu! Şi-apoi, avînd doar faină, nu poţi face pîine.
 
Aşadar, orice aniversare, mai mult sau mai puţin rotundă, trage în sensurile pe care le-am dat lucrurilor trăite pînă atunci. E important să ştii cînd şi în ce troleibuz să urci; pe parcurs, să ai mare grijă de copacul tău şi de boabele de grîu. Să-ţi vizitezi medicii la momentul potrivit şi neapărat, din cînd în cînd, să pui pe foc ceea ce arde mai bine.

Doru sr.   Martie 07, 2012

La fiecare aniversare mi-am spus ca varsta e doar un numar,iar pana la urmatoarea aniversare e un numar cu zecimale.Aceste zile-zecimale mi-au stricat toate calculele - de cate ori am vrut sa spun "azi"eram nevoit sa spun "ieri".Asta nu inseamna ca as schimba ceva din tot ce am trait,poate doar prognoza meteo.In rest ...m-am urcat in toate mijloacele de transport in comun,mi-am dus prietenii la doctor si doctorul la prieteni,am dat foc la tot ce s-a aprins in jurul meu,iar eu am ars ca o lumanare aprinsa la ambele capete.

cu drag - fan    Martie 07, 2012

Ar mai fi inca un tip ... cei care merg cu maxi-taxi.... coboara unde doresc, uneori chiar in intersectie (se mai cearta cu soferul care nu opreste dupa dorinta lor, dar opresc pina la urma.... cu un metru inainte cu unul dupa.... important e sa nu urci in troleibuz... iti este greu sa cobori unde doresti.... in rest e super articol imi place ca scrii si cite ceva pentru suflet... nu doar politica.

Anișoara   Martie 07, 2012

Oare chiar femeilor mereu nu le ajunge ceva? Oare ele chiar ele se afla mereu într-o criză continuă? Eu cred că bărbații se află în aceeași stare - doar că lucrurile care le lipsesc sunt mult mai mari...de obicei... În rest mi-a plăcut foarte mult, ba chiar comparațiile sunt extrem de bune. Deci, să luăm aminte :)

Juju   Martie 14, 2012

Am incercat sa trag conlcuzia referitoare si sa spun ceva despre la acest articol. Am cautat mult sa exprim acele lucruri pe care mi le-am imaginat, dar si retrait pe parcursul acestor rinduri. Nu am gasit expresia, cuvintul, valoarea care ar exprima un sens al gindurilor incurcate. Sper sa mai cuget la idea celor spuse de catre autor. Sa incerc sa definesc notiunea care mi-ar spune cu fermitate care este rostul acelor ani traiti. Desi, recapitulind din cele realizate, a-si avea ceva date de bilant, nu gasesc rost de exprimare, poate pe motiv ca visele au fost din categoria celor mai putin realizabile. Nu, sunt sigur ca undeva am gresit, undeva am avut dreptate, deci balanta este cit de cit echilibrata. Mersi autorului ca ne-a oprit de drum, ne-a facut sa cugetam putin asupra noastra si sa incercam sa facem careva bilanturi la praguri de virste. Pentru mine a trecut acea cifra rotungita de 40 deja de citiva ani si vreau sa-l asigur pe autor ca nu este nici o criza de bilant masculin, doar o continuitate privita de la alte inaltimi. P.S. Ar fi fost mai nostim sa fi fost familia pusa in capul articolului. Ea fiind cu adevarat copacul sub umbra caruia ne aflam mereu, la bine si la rau.

anyone   Ianuarie 10, 2013

Dar lipseste Iubirea...ca sentiment erotic ;) este un subiect tabu? Marile pasiuni, se intimpla, sa rastoarne si sa construiasca o cu totul alta ierarhie decit cea mentionata mai sus ;) dar, pina la urma, fiecare isi stabileste propria "lista" de prioritati...fiecare isi gaseste fericirea in propriile alegeri...:)

TOP ARTICOLE

Ianuarie 23, 2012

Prostituţie şi/sau prostie reprezentativă

 

Neavînd o Asociaţie a Sociologilor care să îşi vadă de treburile prevăzute în statut (dar care...

August 23, 2013

Imbecilul "Altcineva"


La cîteva săptămîni după moartea celor 8 tineri pe Şoseaua Munceşti, mă întreb dacă societatea ...