Noiembrie 15, 2012

Cele 10 porunci

Odată cu iniţiativa Facultăţii de Sociologie de a sărbători ziua profesională a sociologului pe 14 noiembrie, am venit cu propunerea realizării unui studiu despre imaginea sociologului în Rep. Moldova. Cu alte cuvinte, am zis să întoarcem oglinda tocmai spre cei care realizează studiile sociologice. Studiul va continua prin intervievarea mai multor experţi din arii diverse şi printr-un set de date măsurate la nivel naţional privind percepţiile publicului general. Iată cele mai importante 10 lucruri pe care am reuşit să le văd dincolo de acest raport. 
 
1. O primă eroare de raţionament – majoritatea participanţilor la studiu consideră publicul general (populaţia) ca fiind puţin interesată de rezultatele sondajelor, că publicul nu caută astfel de informaţii, că nu are educaţia necesară pentru a înţelege astfel de date. În acelaşi timp, tot experţii consideră că populaţia e semnificativ influenţată de rezultatele acestor sondaje. (Ipoteza influenţării populaţiei în urma acestor rezultate nu ar avea şanse mai mari de confirmare dacă am avea o populaţie interesată de sondaje, care măcar să înţeleagă ceva din asta? Cum să te influenţeze ceva care nu te interesează cîtuşi de puţin şi din care nici nu înţelegi mai nimic?)
 
2. Percepţia că sondajele de tip politic sunt cel mai des efectuate! (Părerea mea: realitatea este complet diferită! Ponderea cea mai mare o au de fapt studiile de piaţă, dar în Rep. Moldova sunt publicate şi discutate mai mult rezultatele sondajelor politice).
 
3. Modul de discutare, analiză a sondajelor în mass media a creat reflexul  utilizării a mai puţin de 2% din rezultatele produse într-un studiu–accentul cade în majoritatea situaţiilor pe cifrele privind ratingurile politicienilor, partidelor politice, eventual încrederea în instituţii şi direcţia în care merge ţara.
 
4. Tot mai mulţi îşi pun întrebarea influenţei media asupra populaţiei prin modul în care sunt prezentate de fapt rezultatele unuia şi aceluiaşi sondaj; în funcţie de “stăpîn”, datele vor fi “decupate” şi prezentate din unghiul ce convine.
 
5. Pentru elitele guvernamentale sondajele au, în opinia participanţilor la studiu, rolul de “clopoţel de alarmă” şi nu acel de catalizator în procesul de luare a deciziilor. Nimeni nu vede/ nu înţelege unde este integrată perspectiva populaţiei în politicile propuse în sfera guvernamentală. Constanţa este de reţinut: elitele guvernamentale vor reacţiona în permanenţă la sondaje, le vor critica cît îi ţin plămînii, aruncînd pisica … în oglindă!
 
6. O altă putere ce se acordă excesiv sondajelor politice este în dreptul impactului pe care acestea l-ar avea în rîndul partidelor – din această perspectivă, sondajul pare mai degrabă un instrument pe baza căruia pot fi recompensate sau pedepsite echipele partidelor pentru lipsa de eficienţă a activităţilor de partid derulate.
 
7. Sociologul din Rep. Moldova este o specie mai degrabă închisă în laborator, despre care nu se ştie aproape nimic – cine sunt, cum arată, cu ce se ocupă efectiv? - şi în jurul căruia pluteşte mult mister. Nici percepţiile legate de pregătirea sociologilor nu sunt grozave: imaginea despre calitatea instruirii şi a pregătirii pe băncile Facultăţii de Sociologie este negativă (cu N). Sociologilor li se solicită crearea unor punţi de legătură, mai ales cu mediul jurnaliştilor consideraţi a fi insuficient pregătiţi pentru a analiza datele sondajelor.
 
8. Companiile sociologice sunt catalogate tot din perspectiva lucrurilor ce ţin mai degrabă de formă (credibilitatea, vizibilitatea şi imaginea), şi nu de conţinut. (Mai ales pentru jurnaliştii care doresc transparenţă, stau şi mă gîndesc de ce nu fac materiale jurnalistice care să prezinte analize de la faţa locului, chiar din interiorul companiilor sociologice? Ce infrastructură au companiile sociologice? Ce proceduri de lucru? Cine sunt comanditarii reali? Ce volume sunt realizate anual? Eu nu am auzit vreun manager de casă de sondaj care să refuze un astfel de demers). 
 
9. Aproape unanimă părerea că între sociologi nu există spirit de echipă, dar există orgolii, iar această stare de lucruri încurajează productivitatea. (Aproape m-aş gîndi că bîrfele despre sociologi/companii sunt circulate în societatea noastră tocmai pentru a încuraja productivitatea în domeniu. Dacă e aşa ... eu cred că mă pot auto-motiva în moduri mult mai decente şi mai sănătoase). 
 
10. Mitul eşantioanelor de cîteva sute sau o mie de persoane – cum este posibil ca un eşantion de 1000 de respondenţi să fie reprezentativ pentru o populaţie de 3 milioane? Nu e simplu de răspuns la treaba asta. Predau la facultate elemente ce ţin de eşantionare, statistică etc., încercînd să le explic studenţilor diferenţa între reprezentativitate şi precizia pe care o poate da un eşantion. La facultate, unii reuşesc să înţeleagă asta în cîteva săptămîni, alţii în cîteva luni, iar unii niciodată. Pentru unii care citesc acest material le va fi greu să vină la cursul din facultate; vă pot propune în locul unui răspuns doar să vă gîndiţi la următoarele întrebări: de ce în SUA unde sunt peste 200 milioane locuitori sau în China unde sunt 1.4 miliarde locuitori, eşantioanele au tot +/-1000 de persoane? Cînd mergeţi la doctor şi vi se ia sînge, asistenta vă ia tot sîngele pentru a-l analiza sau vă ia cîţiva mililitrii? La ce i-ar folosi să vă ia tot sîngele pentru a-l analiza? Atunci cînd preparaţi ciorba şi o gustaţi, o gustaţi pe toată sau doar un eşantion după ce aţi amestecat bine în oală?
 
Reprezentativitatea unui studiu NU are o legătură cu volumul populaţiei (sîngelui, ciorbei) din care este extras. Un eşantion naţional chiar şi de un milion de persoane nu va avea nici o legătură cu reprezentativitatea dacă am intervievat doar bărbaţii dintr-o societate, excluzînd posibilitatea de a intervieva şi femeile. Reprezentativitatea se referă la reproducerea structurilor din populaţie şi ea trebuie luată în discuţie nu la modul general, ci în relaţie cu variabilele după care dorim să validăm un eşantion (gen, vîrstă, educaţie, naţionalitate etc.). Un eşantion poate fi considerat reprezentativ chiar dacă am selectat doar 300 sau 400 de persoane; e drept, precizia datelor (marja de eroare) va fi destul de ridicată.
 
Precizia datelor are legătură cu volumul eşantionului şi volumul populaţiei din care acel eşantion este extras. Marja de eroare scade însă lent după anumite praguri de volume de eşantion şi nu se justifică intervievarea de mii, zeci de mii sau milioane de persoane atît timp cît după 700-800 de interviuri realizate, orice sută de chestionare adăugate eşantionului nu aduce schimbări semnificative în date.  

TOP ARTICOLE

Ianuarie 23, 2012

Prostituţie şi/sau prostie reprezentativă

 

Neavînd o Asociaţie a Sociologilor care să îşi vadă de treburile prevăzute în statut (dar care...

August 23, 2013

Imbecilul "Altcineva"


La cîteva săptămîni după moartea celor 8 tineri pe Şoseaua Munceşti, mă întreb dacă societatea ...