Iunie 14, 2013

Votul înjurătură

A trecut suficient timp de la publicarea sondajului IMAS ca să ni se pară că a fost doar un vis urît. Ca şi după alegerea preşedintelui, 80% au liber să se aştepte că viaţa lor se va schimba, că de mîine vor trăi mai bine, că noul Guvern va face minuni. În cîteva luni, impactul acţiunilor preşedintelui a fost apreciat pozitiv de 4% din respondenţii unui sondaj.
 
Într-o propoziţie, după experienţa acestui sondaj aş spune: am văzut cetăţeni speriaţi de prestaţia politicienilor şi politicieni speriaţi de iminenţa de a redeveni cetăţeni.
 
Tabloul e unul încărcat de deznădejde, disperare, neîncredere, acuze, căutări de vinovaţi, sancţiuni şi tot aşa. Aş putea da cifre dintr-o mulţime de direcţii care ar spune implacabil că 75%-85%-90% ... parcă nici nu mai are rost. Mai bine i-am auzi din nou pe analiştii noştri politici care ne-au tot asigurat (sugînd probabil din deget) că oamenii vor vota la fel ca în 2010, indiferent ce va face AIE.
 
Merită să priviţi mai cu atenţie răspunsurile la o întrebare din sondaj. Ea măsoară ceea ce sociologii numesc ”climatul opiniei publice”. Explic puţin. Opinia publică nu se formează într-un vacuum; starea de spirit influenţează opiniile populaţiei şi există dincolo de agregarea răspunsurilor dintr-un sondaj. Înclin să cred că este o forţă socială foarte puternică, mai ales în Rep. Moldova unde ştiţi cît contează părerea vecinului sau de cîte ori vă uitaţi la gardul lui şi mai ales la capra lui.
 

Iată cîteva lucruri care nu se văd în aceste cifre reci, fără sentimente:
-          Intenţia de vot pentru PCRM: 39% net + indecişi; starea de spirit: 56% cred că PCRM va reveni la putere în caz de alegeri anticipate;
-          Peste 80% din votanţii PCRM sunt convinşi de victorie, în timp ce între 30% şi 45% din electoratul altor partide cred că venirea comuniştilor la putere e iminentă
 
După 100 de veşti foarte proaste date de fostul guvern, noua administraţie are 100 de zile să ne dea măcar o veste bună. Primul lucru care ar trebui realizat este reconstrucţia încrederii că ni se pot întîmpla şi lucruri bune şi, în plus, să fie schimbată percepţia cîştigătorului din viitoarele alegeri. Pare atît de simplu, dar este extraordinar de dificil să faci ceva care să aibă un impact pozitiv asupra unei mase mari de oameni şi apoi să şi comunici eficient acel succes.
 
Eu cred că este ultimul cartuş european, iar speranţa multora este că nu va fi un cartuş orb. Să sperăm că va fi unul care va duce speranţele oamenilor în inima politicienilor chiar dacă la final de 2014 ne vom lua la revedere de la destui politicieni. Vor redeveni cetăţeni şi glonţul o să înceapă să doară.
 
Priveam materialul de mai sus. Trist. Nu numai pentru cei huiduiţi. Pentru noi toţi. Pentru că ştim pe cine urîm, ştim pe cine să huiduim, dar nu vom şti prea repede pe cine să iubim. Vom merge la vot. Vom înjura. Pardon, vom vota. 

Tag-uri:
TOP ARTICOLE

Ianuarie 23, 2012

Prostituţie şi/sau prostie reprezentativă

 

Neavînd o Asociaţie a Sociologilor care să îşi vadă de treburile prevăzute în statut (dar care...

August 23, 2013

Imbecilul "Altcineva"


La cîteva săptămîni după moartea celor 8 tineri pe Şoseaua Munceşti, mă întreb dacă societatea ...