Octombrie 21, 2015

Sertarul cu amintiri

Două momente de sinceritate. Tardive. Ambele. Cuvinte spuse de pe eşafod. Prima dată a primit un răspuns în plin. Al doilea răspuns a fost năpraznic. Cum spuneam într-un material din 2013, Vlad Filat a declanşat dezmembrarea PLDM pe 13 februarie 2013, iar de atunci toate rezultatele lor au avut un singur trend, cel negativ. A fost într-un picaj continuu, de care şi Vlad Filat şi ceilalţi membrii au ştiut (consultaţi rezultatele alegerilor şi datele de sondaj, dacă doriţi argumente).
 
După mijlocul lui 2012, Vlad Filat a început să pună în balanţa destinului său politic foarte mult într-o singură parte. Treptat, a pierdut suportul extern, a fost părăsit de oamenii apropiaţi, de colegii de partid (cît de lungă e lista; amintiţi-vă doar de execuţia lui Iurie Leancă şi a Maiei Sandu), turnat de Ilan Shor. Vlad Filat a ratat conştient toate momentele în care se putea redresa pe el şi PLDM. Cei din anturaj au jucat probabil şi ei un rol ce l-a direcţionat spre catastrofă: n-am auzit niciodată, nici un membru PLDM vorbind despre insuccesele formaţiunii, despre rezultatele în scădere, despre soluţiile la nivel de conducere sau organizaţie de partid. Vina în permanenţă a fost direcţionată către adversarii lor politici.
 
Acum, e greu. Spre imposibil. O intenţie de vot mult sub prag, cu persoane a căror notorietate cu greu poţi spune că e relevantă, cu nivele de credibilitate în zona lui 5%, fără comunicatori de impact (PLDM nu a crescut nimic în 5 ani, în schimb au fost plecări de calibru) ... tabloul e greu de privit. Niciodată PLDM nu a fost atît de jos pentru ca, în sfîrşit, să înceapă un proces de reformă şi reconstrucţie reală a partidului. Din acest moment, nu mai au nimic de pierdut.
 
În ciuda tuturor situaţiilor de mai sus, oportunitatea pentru PLDM este uriaşă: un partid reconstruit, pe alte baze, renăscut, de o mînă de oameni care au ca mit fondator lupta împotriva corupţiei, instituţii funcţionale, un sistem politic care să genereze ”public goods”. Paradoxal sau nu, îi văd ca fiind singurii capabili să ofere un lucru extrem de preţios electoratului: Speranţa! Şi o pot şi face. Încă le este la îndemînă.
 
Întotdeauna primul pas e cel mai greu. Pentru că ai nevoie şi de direcţie. Să înoţi tare, dar într-o direcţie greşită nu ajută deloc. Deocamdată PLDM trage în toate direcţiile mai mult cu emoţii decît cu argumente. Agenda lor ar trebui să conţină orice altceva în afara unor războaie pe care ei le pornesc cu praştia la purtător. Nu se pot despărţi de ”domnul Preşedinte”, dar nu este nici o voce care să spună ”Vlad Filat nu a furat”. Nu se pot apuca de un necesar proces de curăţare internă pentru că nu ştiu cum se face asta. Dar cum să reconstruieşti ceva fără a fi sigur că baza rămasă e una sănătoasă?
 
Rahatul aruncat în faţa sediului PLDM nu a ajuns în toate sertarele. Sper. În sertarele cu amintiri şi-ar putea găsi entuziasmul de acum doar cîţiva ani, bucuria de a da speranţă, carisma celui mai bun comunicator politic de după Vladimir Voronin (mă refer la Vlad Filat), dorinţa de a lupta pentru ceva împreună. Vor găsi ceva tare de preţ. Oamenii. Oamenii de care s-au îndepărtat. Şi-ar putea găsi tinereţea.
 
PLDM a îmbătrînit repede. Şi a făcut-o în cel mai urît mod posibil. Cel puţin pentru mine. PLDM (ca şi alte partide) demonstrează acum că depindea de o singură perfuzie uriaşă. Un model de partid-perfuzie de care nu se poate despărţi. Chiar dacă şi ei sunt de acord că strangularea perfuziei era necesară şi iminentă.
 
În definitiv, pe 15 octombrie nu s-a întîmplat nimic rău. Toate sunt în esenţă lucruri bune. Pentru societatea Republicii Moldova. S-ar fi putut întîmpla şi alte lucruri. Bune. Poate altă dată. 

TOP ARTICOLE

Ianuarie 23, 2012

Prostituţie şi/sau prostie reprezentativă

 

Neavînd o Asociaţie a Sociologilor care să îşi vadă de treburile prevăzute în statut (dar care...

August 23, 2013

Imbecilul "Altcineva"


La cîteva săptămîni după moartea celor 8 tineri pe Şoseaua Munceşti, mă întreb dacă societatea ...